Leonardo Da Vinci
Leonardo Da Vinci
LEONARDO DA VINCI
______________________________________________________________________
Pentru omul modern, care coboar? în adâncurile materiei pân? la profunzimi
insondabile ?i atinge spa?iile cosmice cu viteze supersonice, Leonardo da
Vinci pare s? fie o personalitate anacronic?. El este totu?i omul
Rena?terii, care a redat omenirii libertatea gândirii ?i mai ales este un
om al Rena?terii prin aplicarea gândirii la toate domeniile cunoa?terii
umane. El este un "uomo universale", incapabil s? se limiteze la un singur
domeniu al preocup?rilor, înv?luind toat? crea?ia cu lumina dragostei sale.
Mesajul pe care ni-l transmite Leonardo da Vinci este, dincolo de
celebritatea, de curiozitatea cu care a cercetat lumea, modul apropierii de
oameni, afectivitatea, generozitatea, solidaritatea uman?. El propune
omului actual modelul form?rii unei personalit??i armonios dezvoltate,
realizând echilibrul gândire-sim?ire prin practica artistic?, prin
exersarea continu? a rezonan?elor afective, care s? nu lase sufletul s? se
usuce, s? r?mân? închis ?i sterp.
În prim?vara anului 1452 se na?te la Anchiano, lâng? Vinci, între Floren?a
?i Empoli, Leonardo da Vinci, fiul notarului Ser Piero ?i al frumoasei
Caterina. Despre Leonardo da Vinci, Francesco Melzi spunea c? este "un om
asemenea c?ruia Naturii îi este cu neputin?? s? mai creeze un altul..."
Când împlini 7 ani, fu dat la ?coala din apropiere. Dar, în satul Vinci de
la poalele Apeninilor, educa?ia lui nu putea merge prea departe. În anii
ace?tia nu c?p?tase destule cuno?tin?e din c?r?i ?i de la ni?te dasc?li de
meserie. În schimb, va recunoa?te c? descoperise atunci un mare adev?r: c?
dasc?lul cel mai bun al unui artist ?i al unui om de ?tiin?? este natura.
Aici, în acest peisaj calm ?i armonios, pictorul de mai târziu, care a
în?eles cel dintâi c? peisajul trebuie s? oglindeasc? o stare sufleteasc?,
va c?p?ta înc? de pe acum acel echilibru despre care vorbe?te fiecare din
operele sale.
A?a au trecut anii pentru Leonardo: înv??ând preg?tirea culorilor ?i legile
perspectivei, desenând în sute ?i sute de schi?e tot felul de plante ?i de
vie?uitoare, studiind am?nun?it fiecare mu?chi al trupului omenesc - dar,
în acela?i timp, interesându-se ?i de arhitectur? sau de studiul
rezisten?ei materialelor, c?utând s? se l?mureasc? cum func?ioneaz? o
ma?in? sau cum se dezvolt? o floare, încercând s? priceap? cum s-au a?ezat
straturile geologice sau cum zboar? o gâz?...
În toate lucrurile din jur caut? via?a - într-o macara ce prinde via?? sub
mâna lucr?torului, într-o problem? ce prinde via?? sub puterea min?ii
matematicianului, într-un chip omenesc ce prinde via?? sub dalta
sculptorului sau sub penelul pictorului. Nimic nu-l pasioneaz? mai mult
decât s? caute s? priceap? minunea vie?ii.
Într-o sear?, cople?it de gânduri, tân?rul a adormit ?i a avut un vis
ciudat.
Se f?cea c? în fa?a lui, mândra zei?? a naturii îi ar?ta firul de iarb?,
apoi omul, apoi nesfâr?itul cer înstelat. Apoi îi zise:
- Leonardo, î?i voi dezv?lui toate minunile împ?r??iei mele, dar cu o
condi?ie: s? nu iube?ti nimic ?i pe nimeni altcineva decât pe mine... ?i s?
nu-?i d?ruie?ti nim?nui sufletul ?i puterea min?ii decât mie...
- Dar cine e?ti tu? o întreb? tân?rul, înm?rmurit.
- Eu sunt ?tiin?a, ?opti zei?a cu privirea limpede ?i rece ca cristalul.
P?ze?te-te de furtunile oric?ror patimi! Fii st?pân pe tine - ?i vei
cuno?te secretul tuturor lucrurilor! Voin?a ta s? fie tare ?i neclintit? ca
stânca, ?i atunci toate dorin?ele min?ii ?i se vor împlini! ?i vei cunoa?te
paradisul fericirii de câte ori vei p?trunde câte una din tainele lumii ?i
ale vie?ii!
?i zei?a se f?cu nev?zut?, l?sând în urma ei o dâr? palid? de lumin?...
Începea s? se lumineze de ziu?.
Leonardo se trezi înfiorat. Se gândi la drumul chinuitor de greu pe care îl
chemase zei?a - ?i cu toate acestea parc? niciodat? nu se sim?ise atât de
înt?rit suflete?te ca acum.
În curând, ajunge s? fie cunoscut de tot mai mult? lume din Floren?a. Tot
mai mul?i florentini auzeau vorbindu-se de tân?rul care mânuia atât de bine
sabia ca ?i penelul, st?pânea un arm?sar aprig cu priceperea cu care
mângâia coardele unei ?itere sau putea îndoi limba unui clopot cu aceea?i
mân? cu care ?tia s? deseneze u?or farmecul unui surâs îngeresc.
Într-un tablou al pictorului Verrocchio, maestrul ?i dasc?lul lui Leonardo,
tân?rul este rugat s? picteze un înger. Elevul nu a în?elat a?tept?rile: de
cum a fost expus? lucrarea, lumea a început s? vin? într-un adev?rat
pelerinaj s? admire îngerul cu privire limpede ca seninul v?zduhului, cu
cârlion?ii buclelor aurii, cu profilul fin al unui copila? neprih?nit,
îngenuncheat într-o atitudine ginga?? de adorare ?i aducând un moment de
luminoas? armonie ?i o raz? cald? în atmosfera general? rece a tabloului.
Leonardo lucrase ?i o parte din peisajul de fond, în care cerul luce?te ca
argintul, brazii par de bronz, iar la poalele lor se a?tern reflexele
catifelate ale apei cu o str?vezime de cristal. Mai zugr?viser? ?i al?i
pictori peisaje, dar nici unul nu se ar?tase pân? acum a fi îndr?gostit de
peisaj în sine, ci îl pictau ca fundal necesar compo?i?iilor ?i
portretelor. Este poate pentru prima dat? în pictur? c? apare ceea ce se va
numi mai târziu sim?ul romantic al peisajului, aici, în acest tablou unde
for?a unui peisaj înc?rcat de sentiment apare asociat cu zugr?virea unui
moment sufletesc.
Proasp?tul me?ter din corpora?ia pictorilor florentini descoper? o lume
nou?. Descoper? ?inuturile de vis menite s? dea un nou impuls artei, iar
descoperitorul s? ajung? - cum spune Cerot - "creatorul peisajului modern".
A?adar, prima pictur? pe care ne-a l?sat-o Leonardo este cuprins? în
singurul tablou al maestrului s?u Verrocchio.
Totul î?i r?spunde, totul se leag?, totul se une?te la el într-o armonie
vie. Arta îl îndeamn? s? traduc?, prin mijlocirea seduc?toarelor forme ale
frumosului, sentimentele cele mai ginga?e sau cele mai dramatice ale
omului. În acela?i timp îns? curiozitatea sa nepotolit? îl împinge s?
cunoasc? toate manifest?rile naturii, s? studieze cât mai am?nun?it
structura tuturor fiin?elor, s? p?trund? cauzele adânci ale tuturor
formelor vie?ii. În el tr?iesc, într-o armonie des?vâr?it?, doi oameni -
artistul ?i omul de ?tiin??. Unul caut? adev?rul în sinteza artei, cel?lalt
îl caut? în analiza fenomenelor. Artistul din el lucreaz? cu intui?ia ?i cu
imagina?ia, ceea ce îl va ajuta s? descopere ?i adev?rurile ?tiin?ei. Omul
de ?tiin?? din el lucreaz? cu observa?ia ?i logica, ceea ce îl va ajuta s?
înf??i?eze adev?rurile artei. Arta îl cheam? spre lini?tita contemplare a
frumosului, ?tiin?a îl atrage spre vârtejul vie?ii. ?i fericita îmbinare a
artistului cu omul de ?tiin?? îi va fecunda întregul domeniu de crea?ie.
În paralel cu pictura studiaz? natura scoicilor ?i pe?tilor pietrifica?i,
cursul apelor, deseneaz? schi?ele unor ma?ini de r?zboi ?i chiar se
gânde?te la un dispozitiv de zburat pentru om, se perfec?ioneaz? în arta
muzicii ?i a sculpturii. Studiaz? apoi anatomia ?i mecanisnul complicat al
corpului omenesc, încearc? s? p?trund? mecanismul cre?terii, al mersului,
al respira?iei, al vorbirii, al în?elegerii.
De la studiul anatomiei trece firesc la observa?ii de fiziologie, iar de
aici, pe nesim?ite, la nota?ii de psihologie, alchimie, astrologie,
matematic?, arhitectur?.
Leonardo îi înv??a pictura pe elevii s?i cu ajutorul fabulelor, pe care
apoi le comenta. "Omul trebuie s? în?eleag?", îi înv??a Leonardo, "c?
orgoliul ?i ignoran?a dau na?tere urii ?i r?ut??ii, a?a dup? cum,
dimpotriv?, în?elegerea ?i cunoa?terea dau na?tere iubirii ?i crea?iei".
"Cu cât cuno?ti mai bine, cu atât iube?ti mai mult", spunea el. Contrar
Apostolului Pavel care spunea c? "?tiin?a vine din iubire", Leonardo
afirm? ?i dovede?te prin opera întregii sale vie? c? "iubirea vine din
?iin??, iar cel ce ?tie pu?n iube?te pu?in".
"Nu uita?i niciodat?, îi înv??a pe elevii s?i, c? iubirea este fiica
cunoa?terii, iar iubirea e cu atât mai puternic?, cu cât cunoa?terea este
mai temeinic?."
"A ?ti înseamn? a prevedea, a putea ?i a ac?iona, înseamn? a schimba fa?a
p?mântului, a supune omului puterile naturii, a-i face via?a mai u?oar?
prin inven?iile tenicii, iar prin crea?ii de art? a i-o înfrumuse?a.
Aceasta trebuie s? fie adev?rata religie a creatorului de art? sau de
?tiin??."
Religia lui Lenardo era religia muncii, str?duin?a continu? întru c?utarea,
înf?ptuirea ?i lauda acestei "Sfinte Teimi" a sa pe care o formau Adev?rul,
Binele ?i Frumosul. Legea superioar? a existen?ei umane este ac?iunea
creatoare prin care l?s?m în lume o urm? dup? ce nu vom mai fi, o oper?
care prelunge?te existen?a ?i dup? moarte. F?r? acest continuu exerci?iu al
ac?iunii creatoare, spiritul se corupe, asemenea apei l?sate în p?r?sire,
asemenea fierului neîntrebuin?at pândit de rugin?.
Armonia arhitecturii suflete?ti a lui Leonardo da Vinci are drept temelie o
nesfâr?it? bun?tate. Înc? la câteva zeci de ani dup? moartea sa, biograful
Vasari consemneaz? p?rerea contemporanilor spunând c? "în toate ac?iunile
lui Leorado ap?rea generozitatea." O bun?tate care lua uneori forme de o
ging??ie duioas?, alteori naive, considerate chiar ciudate. De pild?, înc?
de pe când era tân?r, nu voia s? m?nânce carne, socotind omorârea unui
animal la fel de criminal? ca uciderea unui om, c?ci ?i omul, ?i animalul,
?i planta realizeaz? la fel minunea vie?ii. Se spunea c? uneori se oprea
din drum ca s? dea la o parte o râm?, ca s? nu fie strivit? de pasul
trec?torilor, sau c? alteori cump?ra din pia?? porumbei pentru a le da
drumul din colivii, s? le redea libertatea. Ciudate gesturi de
generozitate, într-o epoc? vestit? prin cruzimi ?i asasinate!
Leonardo da Vinci s-a preocupat în mod deosebit de redarea cât mai
expresiv? a chipurilor omene?ti cu ajutorul gesticii ?i al mimicii, creând
tipuri reprezentative atât în compozi?ii, cât ?i în portrete ("Madona
Litta", "Madona Benois", "Doamna cu hermin?"). Pictorul î?i plaseaz?
personajele în cadrul unui peisaj ciudat (o lume de vis cu stânci selenare,
peste care plute?te o cea?? alb?struie, transparent?), urm?rind prin
aceasta accentuarea expresivit??ii lor. Prima lucrare în care este folosit
acest peisaj caracteristic, "Sf.Ieronim în pustie", constituie o
reprezentare sugestiv? a durerii solitare. Tehnica clar-obscurului a fost
aplicat? în mod v?dit începând cu compozi?ia "Madona printre stânci" (1483)
?i "Sf.Ana, Maria ?i Iisus" (1501-1502).
Compozi?ia frescei "Cina cea de tain?" (1495-1497), echilibrat? ?i înscris?
într-un cadru de o mare simplitate, reprezint? desf??urarea dramatic? a
reac?iilor psihologice ale personajelor în momentul tr?d?rii lui Iisus de
unul din discipolii s?i. Leonardo da Vinci a creat compozi?ii grandioase,
uneori pline de tensiune interioar? ("Adorarea magilor"), alteori agitate,
pline de dinamism, ca "B?t?lia de la Anghiari" (1503).
Capodopera artei sale portretistice este "Mona Lisa" ("Gioconda"). Pe o
figur? ginga?? ?i gânditoare de tân?r? femeie, pictorul a surprins surâsul
enigmatic ?i fascinant care oglinde?te fluiditatea vie?ii interioare a
modelului.
În lunile de iarn?, în primele luni ale anului 1519, b?trânul artist cu
trupul sl?bit ?i înf??urat într-o hain? lung? îmbl?nit?, ve?mânt necunoscut
dincolo de Alpi, simte apropierea sfâr?itului. Se prive?te într-o oglind?
?i vede un chip ruinat de om b?trân. Iat? rezultatul unei vie?i de munc?
supraomeneasc?, iat? rezultatul unei vie?i de renun?are, a unei vie?i
închinate numai adev?rului ?tiin?ei, binelui, faptei, frumosului artei, a
unei vie?i jertfite viitorului omenirii! ?i în timp ce î?i prive?te chipul
ce evoc? întregul trecut de înfrângeri ?i umilin?i, cu mâna stâng? fixeaz?
într-o sanguin? (cea de la Torino, de?i dup? unii speciali?ti anterioar? ca
dat?) înf??i?area venerabil? a cercet?torului care a pus temeliile atâtor
?tiin?e. Am?r?ciunea atâtor planuri mari neînf?ptuite îi coboar? col?urile
gurii, privirile adânci închid suferin?ele geniului neîn?eles de oameni,
iar cutele br?zdeaz? o frunte înalt? ce ad?postise mintea cea mai
cuprinz?toare a omenirii.
Cu toate c? n?d?jduise s? aib? acea moarte lini?tit? pe care o d? omului "o
via?? bine folosit?" ?i con?tiin?a datoriei îndeplinite, ultimele sale zile
se scurg foarte agitate. Prin fa?a ochilor min?ii i se deap?n? întreaga
via?? ?i de-a lungul acestei vie?i nu g?se?te decât speran?e spulberate de
vremi ?i de oameni... Planuri m?re?e care n-au putut prinde fiin??, opere
mari neterminate sau ruinate... ?i ma?ina de zburat ce va fi înf?ptuit?
abia peste patru veacuri de fiul unui popor-frate, popor despre care
Leonardo poate c? nu ?tia mai nimic... ?i aceste cinci mii de pagini r?mase
netip?rite, truda unei min?i pornite pe c?i înc? neumblate de nimeni ?i
luminând z?ri neb?nuite, pagini sortite s? zac? veacuri întregi,
necunoscute omenirii... Pr?bu?iri, numai pr?bu?iri, ?i toate acestea din
vina oamenilor... Dar poate c? ?i din vina lui, pentru c? în înapoiatele
împrejur?ri ale prezentului, voise s? aduc? prea repede vremurile
viitorului... ?i pentru c? era cu neputin?? ca atâtea visuri mari s? fie
înf?ptuite înt-o singur? via?? de om... ?i omenirea, care va trebui s? se
c?zneasc? din nou, s? o ia de la început, s? str?bat? iar??i de la cap?t
drumurile grele ?i chinuitoare ale atâtor cercet?ri... ?i lutul acesta
p?mântesc, trupul acesta neputincios, care nu-i îng?duie, m?car acum, în
ceasul al unsprezecelea, s?-?i pun? rânduial? în manuscrise... S? le poat?
transmite viitorului, s? le d?ruiasc? luminii, s? vin? în ajutorul
omenirii...
Leonardo da Vinci a devenit de mult o figur? legendar?, un fel de erou
mitologic, întrupând extinderea însu?irilor umane pân? la limita
posibilului, setea de cunoa?tere a lumii în toate direc?iile ?i prin toate
mijloacele, cufundarea în necunoscut f?r? prejudec??i sau re?ineri.
Arta pe care a practicat-o printre multele sale preocup?ri a fost pentru el
mai pu?in o profesiune, dar mai ales modalitatea de a-?i exprima atitudinea
de d?ruire pasionat?, dragostea sa f?r? margini pentru cei din jur,
deschiderea f?r? rezerve fa?? de toate tainele lumii.
__________________________________________________________________
|
